Viața mea nu e de vânzare!

Cineva mă felicita pentru apariția cărții autobiografice ”VISUL” și-și exprima speranța că "am în spate oameni puternici" care să îmi promoveze cartea, încheind cu urarea unor bune încasări de pe urma vânzărilor.
Vă spun că m-am simțit ciudat.
Nu, nu m-am supărat pe amica ce încerca să fie doar politicoasă, nici vorbă.
M-am simțit prost, ca și cum aș fi scos undeva într-o piață pe o tarabă, un soi de marfă, ba mai mult, postând atâtea linkuri cu locațiile de unde poate fi achiziționată cartea mea, m-am văzut acolo, la taraba aia cu mâinile în șolduri, strigând în gura mare ca o precupeață :" Ia d'acia, omule, ia o viață, uite, e proaspătă, acum am scos-o de la tipar! Ia o viață, neamuleee! E de vânzare, cu tot ce a însemnat ea, din primele clipe de existență, din primele clipe de scâncet omenesc, cu prima respirație într-o lume unde nu știam ce urma să trăiesc, unde ai mei m-au aruncat pur și simplu din dorința de-a fi o familie, sau poate doar din dorința de-a fi în rând cu lumea, sau poate doar numai pentru că așa a vrut mama, sau poate doar pentru că tata a vrut, nu am să știu niciodată de ce, dar pe mine nu m-au întrebat, și dacă mă-ntrebau nu aș fi știut ce să le răspund. Nici acum, după mai bine de 58 de ani de viață și tot nu aș ști ce să răspund dacă m-ar întreba mama și tata de vreau sau nu să vin în lumea asta. În lumea asta în care am pătimit și voi mai pătimi, în care am trăit atâtea vieți într-o viață, atâtea stări și zbucium cât multe vieți la un loc. Așa că, ia o viață, neamule, ia-o, e de vânzare, face banii!"
Și amica mea îmi urează spor la vânzări!
Ea, bine intenționată, firește!
Dar viața mea nu e de vânzare, viața mea e trăită și gata! Am înghesuit între două coperte mare parte din ea, cea care contează pentru a îndrăzni să spun că am fost și că am reușit să rămân ceea ce știu că am fost cu adevărat, că sunt cu adevărat, am înghesuit acolo adevărul universal recunoscut, acela că cea mai mare forță de pe lumea asta este dorința de-a trăi, înainte de toate, dorința de-a trăi apoi restul, apoi iubirea, apoi credințele unora, apoi necredințele altora, apoi bucuriile, apoi necazurile, recunoștințele și nerecunoștințele, prietenia și trădarea, omenescul și neomenescul.
Înainte de orice există uriașa și inegalabila dorință de a trăi pur și simplu, de a fi, de a nu dispărea, pentru că știi că ești. Și chiar dacă nu o știi, tot nu vrei să dispari.
Am scris cartea asta, am spus lumii viața mea cu dorința de a-i arăta acestei lumi că am iubit viața, că am vrut atât de mult să continui aici, pe pământ, să fiu, să se vadă că sunt, cine sunt, cum sunt.
Și cum altfel poți arăta toate astea dacă nu trăind intens? Cum dacă nu dând măsura puterii, forței și dorinței tale de-a fi, de-a putea prin propriile-ți fapte, acțiuni, reacții și trăiri?
Sunt un om ca toți ceilalți, mereu voi spune că sunt ca toți ceilalți pentru că așa sunt, adică nici mai bună, nici mai rea ci diferită, ca toți ceilalți căci nu există doi oameni la fel, chiar dacă în esență avem aceleași dorințe, stări, vise, iluzii. Fiecare le trăiește, le percepe și reacționează la tot ce i se-ntâmplă diferit.
Așa că nu e de vânzare viața mea, nu în ideea de a ”face avere” am scris-o eu.
Viața nu se vinde, nu se cumpără, viața se trăiește și alții învață din viețile altora.Toți învățăm din viețile celor de lângă noi, din cele citite, din cele văzute, auzite. Învățăm.
Am avut de transmis un mesaj, nu se putea altfel, iar dacă ar fi să dispar din lumea asta acum, nu mi-ar mai părea rău. Am făcut ceea ce trebuia, am spus lumii întregi ceea ce am trăit eu pentru ca alte ființe care sunt la limită, între viață și moarte, între normal și anormal să știe cu certitudine că există cale de ieșire, există șansa de a reveni la ceea ce ai fost, la ceea ce ai vrut să fii, la ceea ce meriți să fii.
Nimeni nu are drept de viață și de moarte asupra nimănui, nimeni nu are drepturi asupra noastră și rămâne valabil motto-ul meu pus acolo, pe prima pagină:
Un om are asupra ta puterea pe care TU i-o dai!
Viața mea nu este de vânzare!
Cum însă nu se putea altfel, am scris-o, v-am povestit-o și o găsiți, dacă o căutați, sub forma în care am decis eu să apară, într-o carte!
Iar cărțile da, se cumpără, se împrumută, se dau din mână în mână, se povestesc.
Nu am în spate pe nimeni care să "promoveze" cartea mea, iar dacă cineva poate să o facă, ei bine acel cineva sunt eu, eu și prezentul meu!
Vă invit să mă cunoașteți! Vă invit să o cunoașteți pe Liana Mânzat cea de dinainte și cea de acum; oricare dintre ele tot eu sunt, doar că cea de dinainte a făcut posibilă formarea și transformarea de acum căci nimeni nu poate fi, pur și simplu, fără trecutul său.
Asumându-ți trecutul îți trăiești în pace prezentul și pui bazele unui viitor în care ești sigur cel puțin de un lucru, de tine însuți.