Fără să consult pagini din istoria României comuniste impusă de regimul totalitar, fără să fiu subiectivă, fără să fiu părtinitoare, pur și simplu văzând lucrurile prin ochii celei care a trecut prin acei ani de copil până ... azi, ( că nu s-a terminat! ), așadar fără să fiu influențată sau obligată să scriu cele ce voi scrie, afirm sus și tare că mulți români pleacă peste graniță defăimându-și țara.
Unii prin tot felul de practici, furând, traficând cu persoane, droguri, țigări, alte obiecte și nu este vorba de etnii aici, nici vorbă!
Cei mai periculoși însă, din punctul meu de vedere sunt cei care MINT! Cei care scriu, publică și deformează adevărul pentru SENZAȚIONAL!
Am cresct într-un mediu cât de cât cult, cu acces la informații din literatură, cultură în general și mai ales la realitatea în medicina românească a anilor '60 - '90.
Am devenit femeie în anii comunismului, am o boală de sânge așa că am avut dreptul LEGAL la întreruperi de sarcină dar foarte multe femei nu aveau acest drept fiind sănătoase sau nu atât de bolnave ca să aibă dreptul să avorteze legal.
Da, unele își provocau avorturi și reușeau fără să ajungă la medici, altele ajungeau în ultimul hal, în șoc hemoragic, septicemie, făcute praf de ele însele sau de alte femei care, pe bani grei ”practicau” ilegal avortul în spații sordide, camere nesterilizate, în situații riscante din toate punctele de vedere, atât pentru viața femeii însărcinată cât și pentru cei care practicau avorturile. Aceste aspecte nu le discut, personal nu am cunoscut pe nimeni care să fi ajuns în acele locuri, camere, în acele situații.
Am văzut însă în spitalele țării noastre săli de chirurgie, secții de obstetrică și ginecologie, am văzut cum se lucra acolo și în Slatina, și în Cluj, și în București dar și în Târgoviște. Se lucra steril, când era vorba de un chiuretaj se lucra STERIL!
Că se mai uita câte un tampon pe-acolo, asta era altceva, și azi se pierd obiecte de tot felul prin corpurile umane supuse operațiilor de tot felul, or nu știați asta?
Ei bine, am fost pe acolo colegă de cameră cu sute, sute de femei care treceau prin chiuretaje. Nici una nu a murit, nici una nu a afirmat cele citite de mine zilele trecute! Nu am auzit niciodată pe niciuna afirmând grozăviile acelea, nu atât de exagerate. Sunt exagerări, deformări ale unui trecut în medicina românească și nu sunt de acord cu acele afirmații indiferent prin ce a trecut acea persoană care le-a scris! Nu este posibil să supraviețuiești dacă ești răzuit cu unghiile pe uter, o rană pe uter presupunând ȘOC HEMORAGIC și inevitabil MOARTEA!
Afirm sus și tare că toate chiuretajele se făceau CU ANESTEZIE, fie locală fie chiar cu medic anestezist în situații mai grave.
În orice situație, înainte de a fi chiuretată, femeii i se adminstra o injecție, nu numesc produsul, o substanță menită să o ”amețească”, să o pregătească pentru un șoc destul de invaziv fizic și psihic pentru oricare femeie.
”Pe vremea lui Ceaușescu” da, familiile erau obligate să aibă un număr anume de copii, nu se practicau avorturi, nu fără motive foarte serioase din punct de vedere medical și numai dacă exista realmente riscul de moarte al mamei, al fătului din cauza unor boli. Pentru a primi acel certificat medical femeia trecea prin comisii și comisii medicale de jos, de la circa de cartier până la Minister la București la Insitutul de Medicină. Am trecut prin acest proces, o spun din experiență.
Da, Securitatea ”sălta” femeile suspectate că și-ar fi produs avort ilegal așa cum le vânau și pe cele care practicau avortul, da, veneau femei în șoc hemoragic după încercările nereușite, unele, multe dintre ele mureau, erau lăsate să moară pentru că refuzau să spună cine anume le-a provocat avortul dar NU MEDICUL LE LĂSA SĂ MOARĂ, MEDICUL NU AVEA VOIE SĂ SE ATINGĂ DE PACIENTA ”PENALĂ”! Asta da, am auzit și eu de situații din acestea, AM AUZIT dar nu am văzut, nu am vorbit, nu am cunoscut în viața mea nici o singură femeie care a trecut prin așa ceva. Poate că au fost ”chiuretate” cu unghiile, cum afirmă cea care scrie despre aceste lucruri și atunci e limpede că nu aveam cum să cunosc o ființă care a trecut prin așa ceva căci a murit atunci, pe loc!
Așa cum, tot din experiență afirm că nimeni dintre cadrele medicale nu ”băga mâna până la cot în tine”, nu te ”rașcheta pe uter cu unghiile”, că se foloseau ustensile specifice acestui procedeu chirurgical și, lăsând la o parte faptul că, da, de multe ori medicul, asistentele erau extrem de aroganți/arogante, insultau și se comportau brutal, nici unul, medic mai ales, nici unul NU PROVOCA EL MOARTEA PACIENTEI! NU VOIT!
Sunteți multe femei care ați trăit anii comunismului și poate ați ajuns să vă faceți un chiuretaj, nu cred că poate vreuna să spună că a fost maltratată în halul în care am văzut că se vorbește despre acest subiect într-o carte ce, din păcate, a ajuns să fie tradusă și în spaniolă și care îngrozește lumea cu scene ce vin de oriunde din Iad dar nu din realitatea pe care o știu eu.
Cine își amintește de anii, să zicem '70? Știți, nu? că aveam studenți veniți pe bani grei dar veniți la studii de medicină în România?
Am locuit în unul dintre orașele cu cei mai mulți studenți străini din țară, Cluj, am văzut cu ochii mei cum lucrau medicii noștri, am văzut cu ochii mei cum operau, am fost pacientă, am fost fiică de asistentă medicală la ”Institutul de medicină maxilofacială” de pe strada Moților din acest oraș drag mie! Am văzut cum operau acolo medicii, am văzut și secția de Oncologie, Hematologie, am văzut și Spitalul Clujeana cu secția de Ginecologie, e drept, asta mai târziu, după 1996, dar erau pe acolo mulți medici din ”vechea gardă” și datorită lor am astăzi a doua fetiță, așa cum tot datorită unor medici din ”vechea gardă” în Ginecologie dar de la București, Spitalul Municipal, o am pe prima fiică!
Cum puteți să credeți orice ..., cum, când știți bine că România a avut cei mai buni medici atâția ani și ani la rând? În toate domeniile nu doar în unul, nu doar în Stomatologie, cum se știe bine, doar veneau de peste tot să-și pună dinți, să-și trateze măsele la noi și nu, nu pentru că era ieftin ci pentru că ERAM BUNI! BUNI MEDICI AVEAM!
Și vine nu știu cine care a avut ghinionul să dea peste vreun cârpaci, recunosc, or fi fost destui și din ăștia dar eu, în atâția ani și la atâtea probleme de sănătate nu am văzut absolut nici unul și nici o femeie nu a murit, nu a suferit cum am văzut eu că apare scris, tipărit și tradus în spaniolă despre țara noastră, despre medicii noștri, despre cei care da, AZI NU MAI SUNT, NU DINTRE CEI CARE SE RIDICĂ sau, dacă sunt, se duc, se tooot duc și ei departe.
Acum da, acum aș crede că un ginecolog bagă ghearele în uterul femeilor până la cot și le scoate embrionul după ce-l face bucăți cu mâinile!!! în uter.
Și totuși mă întreb, cât de mare să fie un uter la o femeie însărcinată în nici patru luni, cât de larg să poată fi un col uterin să poată un bărbat, oricât de mititele ar avea el mânuțele, să introducă prin toate acestea mâna, să prindă fetusul, să-l zdrobească, să-l facă bucățele și să-l scoată afară zgâriind cu unghiile pereții uterului ... ”să nu cumva să rămână resturi”?
Și întrebarea de o sută de puncte! Care femeie ar supraviețui unui asemenea ”chiuretaj” ca după ani și ani să vină să ne spună toate astea?
Ca să nu mă întreb și cine poate crede așa ceva? Poate cele/cei care cred și în alte zburătoare bune de mâncat/citit, poate dar nici alea, sper eu!
