O oprește în ușa blocului privind-o atent prin ochelarii ei cu multe dioptrii pe vecina de la etajul întâi, bătrâna aia excentrică, bărbătoasă cu alura ei de sportivă, săltând pe tocuri la fel de ușor ca-n adidași atunci când iese la ”sală”.
- Auzi, vecină, știi că cineva pe facebook ț'a făcut un cont d'ăla falsu? Cu tooot, cu toți prietenii tăi, cu mine acolo, cu poze d'ale tele, e drept că mult mai puține ca'nainte și parcă așaa, doar în alea unde te vezi dă dăparte să vede că ai 60 dă ani, în rest..., ce să spui, sînt altele p'acolo, da' e ca și cum doar după haine ai fi tu. ”M-am prins”, să știi că m-am prins, cât îs io dă chioară da' m-am prins că nu e febeu' tău, că nu ești tu aia din poză, aia care ne pupă în vânt, așa... Și m-am gândit să le scrii tu la ăștia de la fb că cineva, d'al dracu' așa, și-a bătut joc dă tine și bătrânețile tale și ț'a furat pozele, te-a făcut cu ăla, cum îi zîce, ălaa, fotociopu' ăla, dă zîci că ești tu, da' cam cu zăce ani mai tinără. Ptiu, drace, scuipă-n sân! își încheie femeia tirada privind-o pe vecina din fața ei care nu spunea nimic, o privea și părea că ”nici n-aude, nici n-a vede”.
Femeia guralivă și oripilată de câte se-ntâmplă în ziua de azi pe internetul ăsta, ”lucru dracu-n casa popii cu găselnița asta, zău așa!”, îi tot da cu furtul de identitate, cu neobrăzarea unora care folosesc nume de lume serioasă, frate! care nu se dedă la a-și schimonosi fața, la a-și ascunde anii, dimpotrivă, ca ea așa, care pune poze cu floricelele ei din grădina de la ”țărănoaia”, și nepoata o pozează cum stă ea așa aplecată cu burțile atârnând, cu fața pe care până și ridurile o iau parcă la vale din cauza gravitației, prelingându-se cu fălci cu tot înspre răsadurile de care e atât de mândră, da' nu "fabrică” poza, că ce dacă e bătrână? Ce, e și rându' ei să fie bătrână și, la urma urmei are voie cu riduri în facebook, na!
- Dă când ne știm noi, vecină, dă când? o-mpunse guraliva cu degetul în piept.
- Păi..., să fie vreo 30 de ani așa, zic și eu, rosti până la urmă vecina cu contul în facebook "duplicat", adică furat, după părerea grijuliei vecine.
- Așa, și? Mă vezi tu pă mine cu boielile pă față? Însă, privind-o pe vecina de la unu, își luă seama și o drese oarecum stângaci. Acuma că tu, vecinică, te dai,... nu ie nimica, tu iești mai cucoană, mai cu afacerile, mai cu una, cu alta, io mai cu grădina, cu zarzavaturile, noi două trăim în același bloc, în aceeași scară, da'da că-n lumi aparte, că de, și io puteam, da' n-am avut noroc, că nu mi-a plăcut mie cartea.
- Păi ce, vecină, ce are cartea cu lumile? întrebă mai mult curioasă "cucoana" de la unu.
- Păi are, că uite că tu la 60 ai tăi arăți o țâră mai tinerică de, mai așa, mai spălată, mai cu călcâiele lipite. Nu ca ale mele, că-mi cântă greierii pân crăpături. Da' numa' vara, că iarna stau și io p-acas' și mă dau cu piatra de-mi dă sângele, și până vara am și io călcâie moi și rotunjite, fără carne să sângereze, că ni' nu știi cât mă supără și mă ustură la ”scaldă” când mai dau și cu săpun p'acolo șa!
Vecina de la unu, cucoana de! se strecură pe lângă guralivă, zâmbi ”de complezență” lăsând-o pe ”aia” bodogănind, împinse de ușă și ieși în strada însorită, călcând țanțoș cu tocurile ei peste primele frunze de toamnă care așternuseră covor parcă în cinstea ei.
Cât despre profilul fals și photoshopul de care îi spusese guraliva până-i aburiseră ochelarii, zâmbi subtil, pentru ea, așa, într-o parte.
Descurcă-se cine și cum o putea prin meandrele internetului și-ale photoshopului. Ea știa bine ce și cum cu toate, da' cum să explice unei neștiutoare care nici în ruptul capului n-ar fi înțeles că imaginea contează?! că e reclamă la un produs și se știe, ”reclama e sufletul comerțului”. Și ea intrase adânc de tot în circulație, marfă sau nu, dar avea nevoie de ”imagine”, nu de riduri.
Ar fi înțeles florăreasa aia? Poate dacă era de altă etnie da, dar era o biată țărancă dintr-un sat undeva în fundul țării, spre sud, p'acolo șa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu